Dacă e să mă compar cu alții, n-aș putea spune că sunt chiar un împătimit al dormitului la hamac. Prefer să dorm la cort dacă am ocazia, dar uneori trebuie să recunosc că mă lovește și cheful de a petrece noaptea la hamac atunci când ies în natură. Avantajul care-mi vine numaidecât în minte este acela că ai ocazia să vezi bine în jurul tău. Unii nu se pot odihni bine la cort tocmai din considerentul ăsta – nu văd în jur (dacă se întâmplă să audă vreun zgomot, să zicem). Dar alteori chiar nu-i despre preferințe, ci zona poate face ca hamacul să fie singura soluție viabilă. De exemplu, dacă ești într-o zonă care-I foarte împădurită și terenul este serios denivelat, hamacul este mijlocul ideal de a petrece noaptea în acea zonă. Alegi doi copaci aflați la distanța potrivită și întinzi hamacul. Nimic mai simplu.
Bun, am zis că o să scriu câteva cuvinte despre hamacul pe care-l utilizez acum, DD Frontline, de vreme ce n-a trecut așa de mult de când m-am bucurat de el. Acesta este cel de-al 3-lea hamac cu plasă în care am dormit până în clipa de față. Înainte de DD am avut un hamac chinezesc, destul de ușor, într-un singur strat (altfel spus, fără teacă pentru saltea), destul de scurt, dar suficient de bun având în vedere prețul foarte scăzut. Apoi, pentru că am simtit nevoia de un upgrade, am trecut la un Amazonas Mosquito Traveler Thermo, hamac german, dotat cu teacă pentru saltea (adică strat dublu), de calitate net superioară celui chinezesc, dar cu care nu m-am prea împăcat dată fiind croiala sa asimetrică – acesta era conceput pentru a dormi pe diagonală, cu hamacul mai puțin întins, tip banană. Ca o paranteză, există două feluri de oameni în lumea hamacelor: cei care preferă să stea cu el destul de întins și cei care preferă să-l atârne mai lăsat, în ideea că astfel vei putea să stai cu adevărat drept, dacă stai, cumva, pe diagonală. Cum prefer să stau cu hamacul suficient de întins, m-am debarasat și de acesta și așa am ajuns la DD Frotline, model pe care-l știam de la un prieten, care-i hamacul care mă gândesc că o să imbatraneasca la mine, pentru că are aproape tot ce-mi doream de la un hamac serios cu plasă.
Întâi de toate, câteva specificații tehnice:
| Mărime: | 2.7m x 1.4m (confortabil pentru cei până în 1.95m și 125kg) |
| Culori disponibile: | Olive green, Coyote brown, Jet black sau Sunset Orange |
| Greutate: | 850g (doar hamacul, fără chingi și alte accesorii) |
| Pachetul include: | Hamacul Frontline, chingi negre pentru ancorare (10m), coardă elastică pentru plasă, 2 x bețe pentru întins plasa, precum și sacul de depozitare |
| Limită greutate: | 125 kg |
| Țară de proveniență: | Marea Britanie |
| Greutate totală: | 1266g (1164 fără bețe) |
Ce-mi place
Ce cred că toată lumea caută la un hamac este în primul și-n primul rând confortul – mai ales dacă avem în vedere unul în care ne dorim să ne petrecem nopțile. Dintre toate hamacele mele, acesta este de departe cel mai confortabil. Probabil asta are de-a face atât cu dimensiunea acestuia (cei 2.7m), cu materialul din care este confecționat (care nu se lasă așa de mult, mai ales în dublu strat fiind, chiar dacă nu-i unul de tip ripstop), cât și chingilor groase, super-rigide, care și ele împedică lăsarea excesivă. Îmi mai place că aceste chingi sunt foarte lungi, de 5m fiecare, care lasă posibilitatea de a găsi mai ușor un loc în care poate fi ancorat. Plasa este și ea foarte bună, dintr-un material lucios, rezistent, cu ochiuri mici, care impedică și pătrunderea insectelor de dimeniuni mai mici, nu doar a țânțarilor, cum era cazul celui chinezesc. Aceasta se poate întinde atâta cu bețele din fibră de sticlă cu care vine la pachet, cât și cu ajutorul unor crenguțe, în cazul în care se întâmplă să le uităm acasă. Plasa aceasta se deschide pe ambele părți, chestuine care mie mi se pare un avantaj din mai multe puncte de vedere, unul dintre ele fiind faptul că astfel se poate ventila foarte bine interiorul, ridicând, pur și simplu, marginile acesteia, atât pe o parte, cât și pe alta, după cum se poate vedea într-una din poze. O alta chestiune care-i foarte faină, este că bețele acelea din fribra de sticlă, cu ajutorul cărora se întinde plasa, au lungimea de 60cm, făcând interiorul să pară cât se poate de spațios. Acest hamac nu are un cap și o coadă, putând să stai în el cum îți doreșți, fiind perfect simetric. Are și patru buzunare interioare, două într-un capăt, și două în altul. Ca o recomandare, dacă l-ai întins și nu mai ai chef să faci ajustări de finețe, este de preferat să stai cu capul unde-I un pic mai sus, chiar dacă astfel vei putea aluneca un pic în jos, în caz contrar ți se va părea ceva mai incomodă poziția. Totuși, ideal ar fi să stea perfect orizontal.
Un alt avantaj, pe care nu-l oferă multe alte branduri, este stratul dublu, ce permite introducerea unui izopren sau saltea. Acest aspect vine cu două vantaje: primul ar fi faptul că astfel hamacul poate fi folosit și când temperaturile nu sunt chiar așa de generoase, pentru că astfel nu ne va mai fi rece la spate, dar mai oferă și avantajul – cel puțin în ceea ce mă privește pe mine, cu salteaua mea – de a face hamacul și mai comod, pentru că-l ține ceva mai drept. Și că tot am menționat frigul, trebuie spus faptul că aceste hamace, de fapt, hamacele în general, pot fi utilizate și în sezonul rece. Există un fel de pături care se atașează pe exteriorul hamacelor, care au rolul de a conserva căldura. Cei de la DD pun la dispoziție astfel de paturi (quilts, în engleză). Tot iarna trebuie folosită și o tenda, eventual lăsată ceva mai jos, pentru acele situații în care este posibil să bată vântul rece din lateral.
Trebuie să recunosc că-mi place și culoarea (eu am forest green). Verdele acesta îl face să se camufleze cu ușurință în pădure, să nu sară în ochi în cazul în care ești mai pe stilul stealth camping (când te pui în niște locuri în care nu vrei să atragi prea multe priviri).
Ce nu-mi place
Pentru că nimic nu e perfect pe lumea asta, am să menționez și aspectele care lasă puțin de dorit. În primul rând, greutatea. Dintre toate, acesta este cel mai greu hamac în care am dormit până acum, motiv pentru care nu-i tocmai potrivit pentru ture de backpacking. Sau poate ar trebui să spun turele mele de backpacking. Eu l-am luat mai mult pentru ture ceva mai statice, road trip-uri, bikepacking și altele, dar dacă n-ai o problemă cu căratul (eu am, trebuie să recunosc), ai putea să-l iei și la rucsac. Nu uita, totuși, să pui în rucsac și o tendă, pentru situațiile în care este posibil să și plouă. Ei bine, dacă mai pui și o tendă, chingile, tot, vei ajunge undeva la 2kg (dar cred că volumul ocupat în rucsac va fi ceva mai mare decât cel al unui cort de 2kg). Pentru unii poate e chiar puțin, dar având în vedere că in majoritatea nopților eu dorm într-un cort de-o singură persoană care are 800g cu tot cu cuie, pentru mine e un deal-breaker, să spun așa. Deci rămân la ce spuneam că-l folosesc. Ce nu-mi mai place? Ei bine, faptul că teaca pentru saltea se accesează prin lateral și că, în loc să vină tot cu fermoar, vine cu trei puncte în care se prinde cu velcro. Nu știu cum gândesc alții, dar eu cred că ariciul n-are ce caută în imediată apropiere a unei plase. Pur și simplu astea luate împreună nu fac casă bună și deja am observat că începe să se agațe în plasă și nu numai. Un fermoar poate ar fi fost mult mai potrivit. Sau, dacă acesta ar fi adăugat ceva greutate, o soluție elegantă ar fi fost o deschidere undeva în spate, cum avea cel de la Amazonas. În felul asta ar fi fost și ceva mai ușor să pui fix în mojloc salteaua, pentru a fi totul echilibrat.
Aș mai putea menționa aici, tot la capitolul neajunsuri, calitatea cusăturilor. De fapt, nu cusăturile în sine, ci ceea ce remane în urmă lor. Cred că se putea face treaba mai bună în sensul ăsta. Nu că ar fi strambe sau neînregulă, dar la al meu, nou fiind, atârna ceva exces de material, pe care a trebui să-l ard cu bricheta (deh, sunt perfectționist). La capitolul ăsta, hamacul Amazonas era mult mai atent lucrat. Nu-i o mare problema, desigur, dar e ceva care face să pară că nu-i chiar de cea mai bună calitate.
Principalele avantaje și dezavantaje
| + | – Foarte confortabil (chiar și pentru cei de peste 1.9m și de până la 125kg) – Chingi lungi, rigide și aderențe, ce permit o gamă variată de distanțe între copaci – Plasă mare, generoasă, dintr-un material ce pare foarte rezistent la abraziune – Bețe de întins plasa lungi, ce măresc considerabil spațiul interior – Plasa, odată deschisă pe ambele părți, poate fi ridicată pentru o bună ventilare – Fermoar pe ambele părți, aspect ce face urcatul mai ușor într-o zona denivelată – Strat dublu, pentru a putea introduce o saltea sau un izopren între straturi – Buzunare la ambele capete, câte două la fiecare capăt |
| – | – Greutate considerabilă, acesta fiind cel mai greu dintre toate cele avute până acum – Faptul că straturile între care se bagă salteaua se prind cu arici, care se află prea aproape de plasă și o poate agață – Datorită introducerii pe lateral a saltelei, uneori este ceva mai greu ca aceasta să fie centrată corespunzător |
Near Trees 