Încep prin a spune că ce-i mult sau puțin, sunt și ele chestii relative. Pur și simplu, unii poate că sunt ceva mai voinici, iar ce-i pentru noi mult pentru ei nu-i deloc mare lucru. Ce știu sigur e că nu-i cazul meu, pentru că natura nu m-a înzestrat nici cu cei mai grozavi genunchi, nici cu un spate care să lupte cu cine știe ce poveri. Long story short: când rucsacul este încărcat peste măsură, ajunge să ne doară spatele și nu numai, iar asta ne poate răpi din bucuria de a merge pe munte, astfel că ne dorim să cărăm cât mai puțin, beneficiind, totodată, și de strictul necesar. Iar când avem de-a face cu ture lungi, că doar asta am în vedere cu acest articol, cu atât mai mult ne dorim să avem un rucsac cât mai ușor posibil. Așadar, ce putem face în sensul ăsta?
Echipamente scumpe?
Este foarte adevarat: echipamentele montane foarte ușoare, ultralight, cum le zice în industrie, sunt scumpe. Aici va trebui să te gândești bine și să pui unele lucruri în balanță: cât înseamnă pasiunea asta pentru tine? Cât de des ieși? Este sau nu ceva trecător, să zici că merită să investești în piese de echipamente ceva mai scumpe, dar de care vei beneficia mulți ani de acum încolo? Din acest motiv, prin afară unii spun: “you buy once, you cry once”, chiar dacă nu pare așa de valabil și pentru echipamentele foarte ușoare (sau măcar unele dintre ele), care adesea sunt mai fragile. Dar de regulă niciun începător în ale mersului pe munte nu-și ia tot echipamentul din prima, mai ales dacă-i din categoria premium, ci începe cu unele piese destinate începătorilor, din categoria entry-level, cele pe care și le permite, făcând din când în când upgrade, deci un echipament “complet” se construiește în timp. Cumpărarea pe repede înainte a unui “echipament complet” poate fi contraproductivă, pentru ca sare niște pași esențiali cu privire la dinamica adaptării acestuia la nevoile reale ale utilizatorului, ca să nu mai vorbim ca ar presupune un efort finaciar substanțial.
Dar bine de știut că nu întotdeauna tot ce-i ușor e neapărat și scump. Cel mai usoar arzător pe gaz de pe piață se întâmplă să fie și printre cele mai ieftine (BRS-3000T). De asemenea, poți folosi o folie polycro sau tyvek ieftină în loc de un footprint de firmă (nu ca astea ar fi așa de scumpe). Sau un izopren ușor și ieftin vs. o saltea ceva mai scumpă, cu mențiunea că acesta va fi ceva mai incomod, dar măcar nu vei mai fi speriat de ce ar putea să-ți înțepe salteaua.
Contează mult și câte cari după tine
Ultralight-ul, greutatea redusă, vin totodată și din minimalism și versatilitate, nu doar din faptul că am investit în echipamente cât mai ușoare cu putință. Deci contează și câte obiecte cărăm la noi și dacă acestea îndeplinesc mai multe sarcini, dacă au întrebuințări multiple, altfel spus. Pentru că degeaba ai echipamente ușoare dacă ai mereu tendința de a lua prea multe lucruri în rucsac, să fie acolo, în caz că e nevoie. Cu toții am fost în situația asta, când eram pe la început în materie de mers pe munte. Cât despre versatilitate, chiar dacă aici nu vei salva la fel de mult și chiar dacă numărul pieselor de echipament care se pretează la așa ceva nu-i mare, ele există. Spre exemplu: drybag cu haine/geacă de puf pe post de pernă, eventual unul prevăzut cu adaptor pe care-l poți folosi și să umfli salteaua (pump sack); băț de trekking pe care-l poți folosi și la înălțat cortul; mini-izopren de șezut care poate ține loc și de paravânt pentru arzător sau drept obiect de ațâțat focul, ș.a.
Câteva sfaturi care te-ar putea ajuta:
- Cântărește tot, cu un cântar cât mai precis, de preferință electronic. Poți folosi o aplicație sau site în care să-ți introduci toate piesele de echipament. Rămân în baza de date, apoi te joci cu ele, faci liste pentru diverse ture mai lungi. Eu folosesc în acest scop site-ul LighterPack (vezi mai jos), dar nu este singurul. Sau poate îți este mai ușor să folosești o aplicație. Sunt mai multe de unde poți alege. Durează puțin până îți construiești baza de date, care constă în toate piesele de echipament, cântărite, catalogate, dar pe final rămâi cu o listă care te poate ajuta să iei unele decizii in privința echipamentului (ce anume păstrezi, unde e loc de îmbunătățiri, ș.a.) precum și să-ți organizezi echipamentele pentru anumite ture mai lungi. Când am fost în Scoția două săptămâni cu cortul chiar mi-a fost de ajutor.
- Gândește micro. Dacă stai să te gândești, cu unele obiecte te descurci și dacă sunt de dimensiuni reduse. Reducând dimensiunea, reduci volumul, iar totodată și greutatea. Obișnuiești să iei un mic prosop de microfibră când ieși în ture? Orientează-te către cel mai mic pe care-l găsești. Eu am găsit unul de 13g. Obișnuiești să iei după tine o butelie medie, să fi sigur că nu te lasă gazul la greu? Poate ar trebui să experiementezi un pic cu cele mai mici. Eu cel mai mult am tras de una mică (cea care are 100g de gaz) timp de 6 zile, în condițiile în care am avut 90% din mâncare deshidratată (inclusiv orez, care trebuia fiert 6 min.) și am mai făcut și cel puțin un ceai pe zi. Deci, cel mai mic arzător pe gaz, cea mai mică frontală (cât de cât eficientă și cu autonomie bună), cea mai mică brichetă, cel mai mic balsam de buze, cel mai mic tub de pastă de dinți, cea mai mică ață dentară (o găsești la DM, btw), ș.a.m.d. Dar dacă vrei să se simtă cu adevărat că faci ceva în sensul reducerii greutății:
- Începi cu “Big 3”. Dintre toate piesele de echipament, trei vor fi acelea care vor forma grosul când vine vorba de greutate, acestea fiind: rucsacul, cortul și sistemul de dormit (sac și saltea & altele, dacă e cazul).
Dar să revenim la acele piese de echipament care formează Big3, despre care spuneam că sunt cele mai grele și mai voluminoase. După cum ziceam, aici trebuie umblat în cazul unui upgrade mai serios, dacă vrei să ai impact ceva mai serios asupra greutății totale. Restul obiectelor, mai mici fiind, sunt mai puțin importante și pot face obiectul unui upgrade ulterior.
Rucsacul
Așadar, de aici trebuie să începi dacă te gândești să înveșteți, să upgradezi echipamentul. Vezi care sunt avantajele și neajunsurile diferitelor tipuri de rucsacuri, dacă sunt sau nu potrivite pentru ce ai tu în minte și dacă se pliază pe anatomia ta. Diferența de greutate dintre ele poate fi semnificativă. În cazul celor clasice, cu un soi de cadru, poate fi vorba de-o diferență de greutate și de peste 1kg între niște rucsacuri cu aceeași capacitate în litri. Cel mai greu va fi mai robust, mai rezistent, cu mai multe buzunare și mai confortabil pentru încărcături mari, dar chiar ai nevoie de să cari atât de mult? Dacă te rezumi la undeva la 8-12kg pentru majoritatea turelor, probabil că n-ai nevoie de unul care rămâne confortabil și la 18-20kg. Eu aproape toate turele le fac cu un rucsac de 38L, fie ele de 1-2 zile, fie de 6-7. Și tot pe acela l-am avut și iarna cu mine, chiar și când am avut cortul.
Cei care fac thru-hiking, adică turele acelea unde trebuie să stai cu lunile pe traseu pentru a le duce la bun sfârșit, au uneori rucsacuri fără nici un fel de cadru (frameless), dar asta și pentru că obisnuiesc să nu care prea mult, mare parte dintre ei fiind minimaliști convinși și destul de maniaci când vine vorba de echipamentele ușoare (nevoia te învață). Dar încarcă unul de-asta ceva mai mult și nu cred că va mai fi deloc comod. Mărturisesc că eu n-am testat până acum un astfel de rucsac.
Și că tot suntem la acest capitol, cum este organizat echipamentul în rucsac, poate face iar diferența când vine vorba de confort, pentru că una e să ai tot felul de chestii atârnate în exterior, care se mai și bălăngăne când mergi, iar altă e să ai totul împachetat cu cap, ținând cont de niște regului simple, de bun simt, și anume: obiectele grele cel mai jos, cât mai aproape de spate, unde este centrul de greutate, cele mai ușoare, ceva mai departe. Apoi, sigur, obiectele de care ai mai des nevoie vor fi în zone accesibile, cum ar fi buzunarele sau capacul rucsacului. Și nu uita să-i regleazi și chingile pentru a scoate tot ce-i mai bun din ce are de oferit acel rucsac.
Cortul
Vrei să dormi singur sau vrei să mai fii cu cineva (de cele mai multe ori)? Dacă n-ai nimic împotrivă să dormi singur (unii nu pot, în natură fiind, având nevoie să se mai știe cu cineva în cort), atunci poate ar fi bine să te îndrepți către un cort de o singură persoană, care are sub 1kg de cele mai multe ori, cum e cazul celor care nu au bețe proprii pentru a “sta în picioare”. Sigur, sunt avantaje și dezavantaje pentru orice piesă de echipament, deci e bine să te informezi înainte. Spre exemplu, multe din cele care folosesc bâț de trekking au un singur strat, deci condensul s-ar putea să fie o problema pentru unii mai pretențioși. Al meu este unul cu un singur strat și mă împac de minune cu el. 1. Condensul nu apare decât în anumite condiții. 2. Nu-i deloc complicat să-l șterg cu o lavetă dimineața, iar dacă te atingi de “pereți”, pentru că nu-i suficient de lung pentru tine, iar nu-i chiar așa de problematic, mai ales dacă folosești un sac sintetic. Apoi:
Sistemul de dormit
- Sacii de puf (de calitate), vor fi mai ușori comparativ cu cei sintetici la aceleași performanțe. Poate e cazul să investești într-un sac de puf, care-i mai compresibil (va ocupa mai puțin loc în rucsac dacă are un sac de compresie bun) și-i mai ușor și mai călduros comparativ cu unul sintetic (de aceeași greutate), bazat pe holofibre. Dezavantajul ar fi prețul, dar un sac de puf poate fi chiar mai durabil decât unul sintetic, puful, dată fiind copresibilitatea superioară, deteriorandu-se mai greu. Dacă vrei să mergi și mai departe, află că există niște pături speciale de backpacking (quilts), ca niște saci cărora le lipsește partea de jos (care ajunge oricum foarte comprimată) și care n-au glugă. Cu acestea salvezi și mai mult, dar nu sunt chiar pentru oricine.
- Salteaua. Aici, la fel, poți opta pentru o saltea cât mai ușoară cu putință, dar care va fi destul de scumpă sau, ca alternativă, către un izopren, care în general e relativ ieftin și mai ușor decât majoritatea satelelor. Rămâne să stabilești tu dacă poți sau nu să dormi confortabil și pe așa ceva. Aici ar trebui să ții cont și de faptul că nu întotdeauna vei găsi un loc drept, ba de cele mai multe ori terenul nefiind deloc ideal, deci s-ar putea ca izoprenul să nu fie pentru tine. Testează și vezi!
Partea bună e că, dacă ieși mai des, înveți din experiență de ce anume ai nevoie. Cât de des se întâmplă să iei în ture obiecte de care nu te atingi? Sigur, sunt piese de echipament pe care le iei cu tine oricum, și dacă nu ajungi să le folosești atâta de des, cum ar fi trusa de prim ajutor, frontala sau geaca de ploaie, care sunt precum centura de siguranță la o mașina: vrei să fie acolo, just in case.
Mancare prea multa?
După cum ziceam și undeva mai sus, lipsiți de experiență fiind, putem să luăm la noi mai mult decât e cazul, iar aici mâncarea și hainele probabil că joacă rolurile principale. Când vine vorba de mâncare, cel mai bine e să nu luăm din ochi (been there, done that), ci să ne organizăm mâncarea pe zile D/P/S, măcar în linii mari. Nu e deloc complicat. În felul asta nu cărăm în mod inutil mâncare (multă) în plus, în condițiile în care poate fi și destul de grea. Și nu trebuie să ne facem așa de multe grij că vom ajunge să facem foamea. Oamenii rezistă mult și bine și fără să mănânce cu carul, mai ales că evoluția ne-a înzestrat cu capacitatea asta uimitoare de a stoca calorii pentru zile negre (care s-a întors împotriva noastră în societățile moderne), astfel că ziua de azi greu mai vezi pe cineva care să nu fie un adevărat prepper când vine vorba de astfel de stocuri (grăsimea pe abdomen), de unde și predispoziția noastră spre boli metabolice, cardiovasculare, ș.a. Dar să nu divagăm.
Dar nu doar cât mănânci, ci și ce, pentru că și ce mănânci își pune amprenta asupra rucsacului. Cu principalele mese din fulgi de ovăz, orez, proteine din zer, paste, mâncare liofilizată (diverse mese deshidratate, care vin gata preparate), granola, nuci, caju sau curmale, reduci destul de mult. Apropo, un articol în care am scris despre ce mănânc eu pe munte poate fi găsit aici. Probabil că o să mai urmeze unul pe aceeași temă, unul mai de actualitate.
Câtă apă cărăm?
Știm cu toții că apa e al naibii de importantă, fie că-i vară, fie că-i iarnă. Dar dacă ne facem bine temele în legătură cu traseul pe care urmează să-l parcurgem, putem ajunge să cunoaștem locurile pe unde se găsește apă, nemafiind necesar să cărăm așa de multă după noi, pentru că una e să cari 3-4 litri, din teamă de a nu găsi suficientă pe unde umblăm, iar alta e să avem la noi doar jumătate de litru pe cea mai mare parte din traseu, hidratându-ne suficient la fiecare sursă întâlnită, știind bine că surse de apă vom tor găsi bine-mersi de-a lungul traseului. În acest scop, ne ajută foarte mult să avem la noi si un filtru, mai ales dacă este de genul BeFree de la Katadyn, pentru că este conceput să bem foarte ușor direct din sursele de apă întâlnite, fără a trebui să facem pauze mai lungi pentru filtrare. Atât hărțile montane mai noi, precum și aplicații GPS de genul Locus, au în general marcate sursele de apă.
Ia mai puține haine
Apoi am zis de haine. Ca începător, să iei prea multe haine e greșeala la care eșți predispus cel mai des, probabil. Prea multe tricouri, prea multe haine de schimb, în general. Sigur, aici ține și de confortul fiecăruia: unii se simt ok și dacă nu-și schimbă tricoul zilnic, alții nu prea; unii dorm într-un singur base layer (pe vreme rece), alții îl schimbă la culcare dacă au deja unul pe ei, ș.a.m.d. Aici experiența te va învăța cum va fi mai ok pentru tine. Eu în ture lungi nu iau mai multe de 2-3 tricouri, iar iarna am un singur strat de corp, pe care-l folosesc și la somn. Unul de merinos va ține de-o parte mirosurile neplăcute și se va usca relativ repede dacă ajungi să transpiri. Și nu uită că dacă nu ieși singur, mai ai o opțiune care s-ar putea să-ți fie de un real folos:
Împarte unele piese de echipament
Dacă mai ieși cu cineva, puteți împărți unele piese de echipament, cele care sunt folosite la comun: cortul, spre exemplu. Majoritatea corturilor se pot desfac în bucăți, astfel că cineva ar putea căra supratenta (rainfly) și cuiele, iar altcineva interiorul (plasa cu podeau) și bețele, în felul asta fiecăruia revenindu-i aproximativ jumătate din cât cântărește cortul respectiv. Apoi, cineva poate lua butelia medie, iar altcineva o altă piesă de echipament (un powerbank, spre exemplu), de aproximativ acceași greutate, care va fi folosit tot la comun. Un pic de imaginație poate face diferența.
Near Trees 