Mă numesc Radu și, printre altele, sunt contaminat și cu microbul turelor pe munte, ieșirilor în natură în general. Ba aș putea spune că-i pasiunea care-mi mănâncă cele mai multe resurse, mai ales financiare. Prefer turele cu rucsacul în spate, cu dormit la cort, mai ales dacă se întâmplă să fie de mai multe zile – pentru o deconectatare cât mai zdravănă față de tot ce ține de jungla urbană. Îmi place mult și tot ce ține de partea de campare, pentru că nu consider că doar mersul, mișcarea, sunt totul. Nimic nu se compară cu o noapte la foc, având o boltă înstelată deasupra capului. Iarna consider că muntele e chiar mai frumos, așa că nu sunt deloc străin de turele hibernale, unde se întâmplă să mai poposesc și pe la stane părăsite, majoritatea deschise.
Nu vânez neapărat vârfuri și creste, ci prefer zonele ceva mai sălbatice, mai neumblate, unde ai mai multe șanse să te întâlnești și cu ceva animale sălbatice (ursul prefer să-l văd de la ceva distanță, totuși). Dacă aș opera cu niște extreme, cred că n-aș greși prea mult dacă aș spune că aș alege mai degrabă să vizitez o zona ruptă de lume din Siberia sau Alaska decât să urc pe Everest. Pentru că îmi plac toate aceste lucruri, nu sunt deloc străin nici de echipamentele de tot felul, putând spune că sunt un pic îndrăgosit de majoritatea echipamentelor de outdoor, mai puțin cele tehnice, de alpinism, domeniu unde n-am nici un fel de experiență. Îmi mai plac: bushcraft-ul, tehnicile primitive sau cele de supraviețuire, unde nu pot spune că am aceleași cunoștințe ca în materie de backpacking. Îmi mai place să citesc, unde oscilez între memorii, jurnale și cărți care au de-a face cu natura umană (antropologie, psihologie, științe sociale în general). Și da, sunt și un meloman înrăit, pentru că viața fără o coloană sonoră pare cam anostă.
Near Trees 